Munca și creșterea copiilor pot fi dificil de echilibrat chiar și în perioadele cele mai bune. Dar în contextul pandemiei globale COVID-19, când școlile au fost închise și mulți au fost nevoiți să se transforme în profesori cu jumătate de normă, lucrurile au devenit mult mai complicate. Colegii din cadrul Keller ne povestesc cum s-au descurcat ca părinți pe timp de pandemie.
Miguel Sanchez Guijarro
Responsabil HSEQ Iberia-Latam
Locuiește în Madrid, Spania
Locuiesc cu soția mea și trei copii: Mercedes, care are 13 ani, Miriam, 11, și Miguel, 7. Pentru noi carantina a început pe 15 martie când nimeni nu avea voie să iasă afară. Doar recent li s-a permis adulților să meargă la plimbare în timpul zilei, iar copiii aveau voie să iasă afară doar între 12 și 19 cu un părinte. Chiar și atunci, doar pentru o oră și nu puteam să mergem la o distanță mai mare de 1 km de casă.
Continui să fac vizite pe șantiere și principala provocare este să fiu în contact cu oamenii de acolo de la distanță. Două sau trei zile pe săptămână merg la birou (putem merge la muncă dacă este necesar) și stau acolo până la 15, apoi mă întorc acasă și continui să muncesc până la 19 sau 20.
Înainte de pandemie, obișnuiam să călătoresc mult; acum pot petrece mai mult timp cu familia și să fac parte din rutina lor zilnică. Am încercat să îi protejăm cât mai mult pe copii de această situație – credem că este cel mai bine pentru mințile lor acum când atât de multe informații venite din exterior nu sunt pozitive pentru ei. Când sunt acasă, încerc să îi ajut pe copii cu învățatul de acasă, dar nu prea mă pricep!
Kevin Wikar
Director Zonal, Keller America de Nord
Trăiește în Annapolis, Maryland
Locuiesc împreună cu soția mea, Cornelia, și cei doi copii ai noștri, Gabriela, 17 ani, și Stefan, 14 ani. Statul nostru a cam fost închis de o lună deja, deși recent lucrurile au început să se mai relaxeze.
Construcțiile sunt considerate esențiale, așa că am mers la birou trei zile pe săptămână și am lucrat de acasă în restul. Zilele de acasă au fost o adevărată provocare.
Soția mea este o mamă care stă acasă, un fost specialist în domeniul mediului, cu o educație solidă, așa că ea a fost cea care a coordonat învățatul copiilor. Școala fiicei mele era foarte bine pregătită pentru online, astfel încât aceasta are tendința de a se autoizola. Ștefan este la o școală generală care a fost foarte nepregătită, așa că în aprilie se gândea că, ce bine, vacanța de vară începe mai devreme! Am pus imediat capăt acestui fapt.
Au fost frustrați la fel ca toată lumea, dar i-am susținut. Fiul meu vrea să iasă afară cu prietenii, iar fiica ar fi trebuit să aibă balul bobocilor cu puțin timp în urmă. Acum începe să se gândească la facultate. Încercăm să o ghidăm să se gândească bine la materiile și parcursul profesional pe care să le aleagă, deoarece multe industrii vor fi afectate pe termen lung.
Pentru Keller, am observat în continuare o cerere ridicată de proiecte publice și private de infrastructură și a fost foarte dificil să acoperim aceste cereri în aceste circumstanțe. Am început recent să călătoresc pe distanțe puțin mai mari. Luăm toate măsurile de precauție necesare, dar evident sunt motive de îngrijorare. Dar cum le spun și prietenilor când mă întreabă de ce mă duc la muncă, acestea sunt proiecte esențiale care mențin societatea funcțională.
Lea Cochrane
Director de Marketing, Keller Australia
Locuiește în Victoria
Locuiesc împreună cu partenerul meu, Amos, și trei copii: Chelsea de 13 ani, Cameron, 9, și Amelia, 5, care este în primul său an de școală. Mai avem și trei câini de adăugat la toată această combinație!
Copiii iubesc „izo-viața”, cum o numim noi aici. Pentru ei înseamnă arte și meșteșuguri, nopți cu jocuri de societate, plimbări pe jos și cu bicicletele, gătit, căsuțe de lemn și mult timp de calitate în casă și în jurul acesteia. I-a ajutat cu adevărat să își dezvolte creativitatea, dar le e dor de prietenii lor și de alți membrii ai familiei. Suntem o familie recompusă, așa că jumătate de săptămână copiii nu sunt aici și pot munci mai mult.
Am petrecut opt săptămâni acasă de când a început carantina și a fost un adevărat mountagne-russe emoțional. Iubesc oamenii și îmi place să merg la muncă să îmi văd colegii. M-am luptat cu anxietatea, stresul, singurătatea și întrebarea generală: ce pot face pentru a face față zilei de azi? Nu sunt o persoană căreia îi place să stea în casă. Înainte de Covid-19 viața noastră socială se desfășura în mare parte afară, mai mult prin camping-uri și cu multe aventuri.
Dacă e să considerăm partea pozitivă, am putut să influențez și să fiu martoră la succesele copiilor mei în activitatea școlară și am contribuit la învățarea lor, ceea ce mi-a adus multe satisfacții. Și munca de acasă are multe avantaje, precum zero timp pierdut pentru a te deplasa la birou sau școală.
Școala de acasă a ridicat foarte multe provocări. Ne-am adaptat casa pentru a avea toți un loc în care să stăm și să lucrăm, dar spațiul disponibil este mic. Plus că trebuie să setezi o serie de materiale sursă online de la trei școli diferite, încercând în același timp să nu uiți cine are ședințe astăzi, la ce oră și pe ce platformă!
Amelia învață să citească și să scrie. Astfel, activitatea ei este asistată și necesită incredibil de multă răbdare. Cameron este cam 50% asistat și trebuie verificat atent deoarece pare să fi sperat să scape cu un răspuns minim la unele dintre temele sale. Din fericire, Chelsea este aproape complet independentă. M-a ajutat foarte mult și a fost o inspirație pentru cei mai mici.
Noroc că lucrez pentru companie minunată și înțelegătoare cu oameni excepționali, iar ca părinte am avut parte de condiții de muncă adaptate.
Jessica Church
Director RU, Keller America de Nord
Trăiește în Baltimore
Locuiesc cu soțul meu Aaron și avem doi fii – Brody care are șase ani și jumătate și Landon care împlinește patru pe 31 Mai. Urmează să avem o zi de naștere pandemică în casă!
Conform ordinului de a sta în casă, putem ieși din casă doar pentru exerciții fizice și cumpărături esențiale. Unele zile sunt chiar bune, soțul meu reușește să își facă treaba și băieții se comportă relativ bine. În unele zile este un dezastru de lacrimi și văicăreli – ne întreabă în fiecare zi când vor putea reveni la școală și la prietenii lor.
Eu și soțul meu lucrăm cu normă întreagă, așa că la începutul săptămânii discutăm despre programul nostru, apoi în fiecare zi fiecare poate petrece jumătate de zi în biroul de acasă, fără a fi întrerupt. Și cealaltă jumătate lucrează, dar se va ocupa de telefoane, e-mail-uri, etc., plus va preda celor mici, se va ocupa de mesele lor nenumărate și îi va scoate afară la joacă pe strada noastră.
Am învățat câteva lucru noi, precum faptul că Wi-Fi-ul meu poate fi recepționat la patru case distanță așa că pot să îmi iau laptopul afară, că cei mici par să țipe și să strige doar în momentul în care primesc un telefon. Și că îmi lipsește imens de mult să lucrez în birou, cu colegii mei.
Înainte de Covid obișnuiam să spun că ziua nu are suficiente minute și că nu am timp suficient să stau cu băieții mei. Așa că, în pofida provocărilor, am acum timp să fiu cu ei în această scurtă perioadă a copilăriei. Pentru o mamă care lucrează, este ceva de care credeam că nu voi avea niciodată parte.
Rosalind Leong
PA Directori, Keller ASEAN
Trăiește în Singapore
Trăiesc împreună cu soțul și cei doi copii: Jayden de 11 ani și Charlotte, care are nouă ani. În Singapore, toată lumea cu excepția lucrătorilor esențiali lucrează de acasă, un membru al familiei având voie să iasă din casă pentru a cumpăra lucruri.
Ca familie, ne-am descurcat bine pe durata „întreruperii circuitului” – restricțiile noastre nu sunt numite la scară largă carantină. Pur și simplu stăm acasă și ieșim o dată pe săptămână să luăm provizii. Copiii sunt acum în vacanța școlară după aproape o lună de învățat de acasă, fapt care a ușurat lucrurile. În timpul semestrului, trebuia să ne logăm în fiecare dimineață în sistemul de învățare online, să îi ajutăm pe copii să își stabilească ședințele video, apoi să îi ajutăm cu întrebările, să le verificăm răspunsurile, să trimitem temele etc.
Principala provocare au fost sarcinile casnice nesfârșite. Cu copiii în preajmă, este mereu dezordine în casă, așa că trebuie să curățăm tot timpul după ei. De asemenea, Singapore are o climă foarte fierbinte și umedă și de aceea hainele trebuie schimbate de multe ori pe zi, așa că rufele murdare se tot adună! Îi învăț să spele vasele, dar deseori acestea rămân tot murdare!
Am reușit să echilibrăm munca și creșterea copiilor. Partea bună e că am reușit să petrecem mai mult timp împreună. În zilele în care nu pot să îmi termin treaba în timpul zilei, lucrez pur și simplu noaptea până mai târziu. Faptul că nu trebuie să mă grăbesc spre casă să îi iau înseamnă că am un program mai flexibil.